Daunele Fumatului

     Viața noastră este cel mai de preț dar care ne-a fost oferit de către Dumnezeu și părinți. Viața este o aventură, plină de pericole, dar totuși frumoasă.
   Se spune că aceasta nu are limite, cu excepția celor pe care ți le impui singur, cum ar fi „fumatul” – ocupația extrem de dăunătoare, dar și necuviincioasă valabilă atît pentru cei maturi, cît și pentru adoleșcenți. Din resursele informaționale, aflăm că fumatul este acțiunea de a aspira și a trage fumul de tutun din țigară sau pipă, acțiune denumită

regional și „a bea tutun”sau „a duhăni”. Aș vrea să menționez că fumatul crește numărul celulelor inflamatorii prin mecanisme distincte, mai exact, țigara mărește potențialul de a ne îmbolnăvi de diverse tumori, sau chiar de a deceda. Cele mai frecvente boli sunt: bronșita, emfizeul pulmonar, ateroscleroza, cefaleea, halena sau cancerul. Toate acestea provoacă scăderea fluxului sangvin cerebral, un miros neplăcut, tusă cronică dar și carierea dinților. Riscurile fumatului mai includ evident boli ale plămînilor și a inimii. Aș vrea să atenționez că fumatul devinde tot mai frecvent în rîndul adoleșcenților, care nu sunt informați despre pericolele la care se supun și despre faptul că această acțiune îi poate ucide. În primul rînd, țigările duc la apariția ridurilor la o vîrstă fragedă, tenul avînd un aspect îngălbenit, iar dinții fiind cariați. De asemenea, fumatul duce la consecințe grave pe viior, conținutul unei țigări constituind: 43 substanțe chimice care dezvoltă celulele cancerigene. Dar în afară de toate acestea, colegii sau prietenii celui care fumează, sunt expuși foarte mult și ei diferitor boli, fumul de țigară conținînd nicotină, arsenic, radon, fenol, benzen, monoxid de carbon și multe alte substanțe chimice. Respectiv, ar fi bine să ne străduim să nu fim în contact cu persoanele ce consumă tutun, în cazul în care ne prețuim viața și sănătatea. Și pentru că „țigările sunt la modă” (cum zic acum unii adoleșcenți – numărul lor fiind în creștere), și pentru că tot mai mulți oameni fumează, pe data de 31 mai, este sărbătorită Ziua Mondială fără Tutun, în care se are la bază inițiativa de a atrage atenția pericolului utilizării tutunului, nu numai fumătorilor.
     La încheiere, aș vrea să îndemn toți fumătorii, mai ales copiii, pe care îi așteaptă un viitor, dar și maturii, să înlocuiască țigara cu un măr – un simplu fruct, dar mult mai sănătos. STOP Fumatului! Viața Are Prioritate!

Lenea

     După cum bine știm, unul dintre cele mai mari vicii ai oamenilor, dar mai ales ai copiilor, asemeni unui parazit din lăcașul minții care ne împinge spre o viață nereușită, este lenea. Unul dintre paradoxurile lenei este să te scoli mai devreme, ca să ai mai mult timp de stat degeaba, iar din cauza asta leneșii au „avantajul” de a fi găsiți odihniți de către moarte, căci mulți învățați spuneau: „Să-ți fie rușine dacă ai ajuns un suflet obosit, într-un corp încă plin de vigoare”. Și pot spune că lenevia e un teren pe care se nasc și cresc toate viciile și toate mizeriile, văzute și nevăzute. Pentru că lenevia, e ca și rugina, roade viața mai mult decît munca. Anume din cauza ei, omul nu e om, uscîndu-se de atîta lene și trîndăvie...degradăm. Și asta se întîmplă inconștient, chiar dacă sesizăm mărețul nostru viciu. De aceea o cimilitură din bătrîni spunea „Mai rea ca moartea este trîndăvia rușinoasă”. Și în pofida vorbelor unor adoleșcenți care spun că miezul verii este vremea cînd lenea devine respectabilă, pot afirma că anume din acest cusur, defect sau neajuns al omenirii, viața e astfel, păienjenită de greutăți și suferințe care ne frîng inima și sufletul!

Cine nu-și cunoaște trecutul, n-are viitor !

Oare ce este istoria? În anumiți termeni, aș spune studiile faptelor și al evenimenelor trecutului, este o relatare și o construcție a unei imagini care încearcă să facă perceptibile timpurile care s-au scurs...
     Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii învățau cu băgare de seamă, despre strămoșii și trecutul lor, atunci cînd luptele și războaiele erau la ordinea zilei și atunci cînd lumea murea în strigăte ce le ocoleau casele. Căci se lupta pentru dreptate și patria ce-i „găzduia”, oferindu-le bogății și priveliști într-adevăr frumoase. Pe acele timpuri grele, fiece domnitor lupta împreună cu poporul său pentru păstrarea pămînturilor pe care lucrate cu sînge și sudoare, luptau pentru dreptate și pentru bucata de pîine, ce o cîștigau prin osîndă și chin. În general, despre asta ni se vorbește în sutele de texte documentare, poezii sau romane cu caracter istoric, cum ar fi „Neamul Șoimăreștilor” de Sadoveanu, atunci cînd Tomșa și Șoimaru se luptau cu oastea pentru a-și păstra ceea ce strămoșii le-au lăsat drept cea mai scumpă avere – pămînturile și patria. Fiecare elev, fiecare cetățean și om al unei țări, e dator față de locul natal, dar și față de toți cei ce s-au luptat cu durere și strădanie pentru țară, să-i cunoască, să afle și să strudieze evenimentele ce au avut drept consecință redobîndirea tronului, a unor pămînturi sau o simplă victorie. Căci asta e istoria – libertate, putere, război, suferință și biruință. Drept urmare, fiecare din noi trebuie să-și cunoască istoria, pentru că ea este asemeni unui martor care confirmă trecerea timpului, cea care iluminează realitatea, care vitalizează memoria și care ne oferă călăuzire în viață, zi de zi.
     În concluzie, nu aș putea menționa decît un citat de a lui Grigore Vieru, care spune că „Cine nu și-a scris istoria cu sîngele, acela sau n-a avut-o nicicînd, sau crede că poate trăi pe contul istoriei altora”. Deci, pot spune ferm că „Cine nu-și cunoaște trecutul, n-are viitor” !