Lenea

     După cum bine știm, unul dintre cele mai mari vicii ai oamenilor, dar mai ales ai copiilor, asemeni unui parazit din lăcașul minții care ne împinge spre o viață nereușită, este lenea. Unul dintre paradoxurile lenei este să te scoli mai devreme, ca să ai mai mult timp de stat degeaba, iar din cauza asta leneșii au „avantajul” de a fi găsiți odihniți de către moarte, căci mulți învățați spuneau: „Să-ți fie rușine dacă ai ajuns un suflet obosit, într-un corp încă plin de vigoare”. Și pot spune că lenevia e un teren pe care se nasc și cresc toate viciile și toate mizeriile, văzute și nevăzute. Pentru că lenevia, e ca și rugina, roade viața mai mult decît munca. Anume din cauza ei, omul nu e om, uscîndu-se de atîta lene și trîndăvie...degradăm. Și asta se întîmplă inconștient, chiar dacă sesizăm mărețul nostru viciu. De aceea o cimilitură din bătrîni spunea „Mai rea ca moartea este trîndăvia rușinoasă”. Și în pofida vorbelor unor adoleșcenți care spun că miezul verii este vremea cînd lenea devine respectabilă, pot afirma că anume din acest cusur, defect sau neajuns al omenirii, viața e astfel, păienjenită de greutăți și suferințe care ne frîng inima și sufletul!