Sărbătorile de iarnă

     Iarna, anotimpul așteptării, timpul potrivit pentru o mîncare bună și căldura din casă, pentru atingerea unei mîini prietenoase și ore în șir de depănări a amintirilor. De altfel, aceasta ne aduce cele mai dragi și frumoase sărbători: Sf. Nicolae, Sf. Andrei, Craciunul, Anul Nou etc. Ele aduc și reamintesc vechile tradiții și obiceiuri menite în primul rînd să ne definească ca popor și neam, creînd de asemenea o atmosferă mai deosebită.
   

Aceste sărbători, în special Crăciunul, sunt acele clipe în care cu toții înțelegem că cel mai important în viață, este timpul petrecut alături de familie, atunci cînd prețuiești acele zîmbete sincere a copiilor care primesc banalele dulciuri. Sunt sărbătorile care unesc suflete, unele uitate sau abandonate, cele care le reamintesc bătrînilor de vremurile îndepărtate, pe cînd erau și ei copii. Fără mirosul de cetina, de cozonaci și sarmale, fără părinții care așteaptă un strop de recunoștință sau fără copiii ce aduc colindele și cuvintele de belșug, toate aceste sărbători ar deveni bizare, aproape străine. Și totuși, fiind conștienți de toate aceste bucurii inevitabile, curate...ne complexăm prin obiecte și lucruri scumpe, cumpărate pentru a fi dăruite celor dragi.Investim în ceea ce nu trebuie, uitînd de acele cuvinte calde spuse celor dragi, de acele îmbrățisări sau de mulțumiri nesfîrșite în semn de recunoștință. Uităm că Craciunul, nu e nebunie și distracție prin restaurante, ci că e o sărbătoare credincioasă, cînd toate rudele se adună în jurul unei mese, împreună cu copiii și buneii. Cel puțin pentru mine, e mult mai plăcut să simt mirosul îmbietor a bucatelor pregătite în familie, să petrec timpul alături de cei dragi sufletului meu sau să-l aștept cu nerăbdare pe Moș Crăciun, indiferent de dorințele sau vîrsta pe care o am. Pentru că acestea sunt adevăratele bucurii, nu ce cadouri ai primit sau cîte like-uri aduni pe facebook.
     Cu acest prilej, nu uit să vă aduc cele mai sincere urări de bine, cu noul an ce se apropie, cu Crăciunul și cu celelalte sărbători. Vă doresc 12 luni de fericire, 53 de săptmîini de bucurie, 365 de zile de dragoste, 8760 de ore de sănătate, 525600 de minute de putere de munca și 3153600 de secunde alături de persoanele iubite. Fie ca frumusețea iernii cu albul fulgilor de nea, presărați peste gîndurile voastre, cu dulcele ecou al colindelor și cu imaginea în suflet a celor dragi, să aveți un 2015 reușit, fericit și unic! La Mulți Ani!

Singurătatea...

     Ce e singurătatea? Probabil mulți dintre voi, ați spune – o stare emoțională, atunci cînd te simți părăsit și stingher. De fapt, singurătatea e mai mult decît atît. Ea e bucurie pentru unii și durere pentru alții.
     Un citat de-ale lui William Shakespeare spunea: „Dacă trăiești în așa fel încît nimeni sa nu-și aminteasca de tine, vei muri singur și chipul tău va muri odată cu tine”. În totalitate, poetul a spus adevărul, căci într-adevăr sa fii întotdeauna singur nu e cea mai corectă alegere.

Fără îndoială, sentimentul singurătății e necesar în viața noastră, pentru că e singurul care permite omului să-și vorbească lui, să-și analizeze trăirile, durerile sau necazurile. Dar dincolo de toate acestea, există totuși persoane care sunt „condamnate” la singurătate, întrucît timiditatea profundă și fobia exagerată față de societate, le sfîșie orice dorință, orice speranță sau vis. Revenind la citat, pot menționa ca acesta relefiază aceste temeri, cînd oamenii trăiesc doar în 4 pereți, adăpostiți de ecranul monitorului. Ei sunt cei care pot plînge în sine, cei care rîd și cei ce le zîmbesc celorlalți doar cu sufletul, nu și cu buzele, uscate de atîta tăcere.
     Prefer să închei aceste gînduri cu o povață care se îndreaptă spre toți cei ce sunt singuri, spunîndu-le să-și deschidă inima, să iasă în lume și să vorbească, căci așa spunea Shakespeare, de trăiești singur, singur vei muri și chipul împreună cu tine!

Istoria Ciocolatei

     Vă place ciocolata? La sigur că o adorați și o mîncați cel puțin de 2-3 ori pe săptămînă, mai ales dacă suntem în preajma sărbătorilor de iarnă. Ei bine, aceasta s-a dovedit a fi pe parcursul anilor un simplu aliment, dar care în trecut, era considerată „băutura zeilor” , fiind consumată numai de fruntea societății.
     Ciocolata a apărut în urma cu 2000 de ani, în America de Sud. Acolo se cultivau arborii de cacao, iar la început se consuma în stare lichidă din extract de pulpă de cacao. Acest arbore era considerat unul sacru, cu adevărat divin. Primul norocos, care a gustat din așa ceva, a fost renumitul navigator italiano-spaniol - Cristofor Columb. Apropo însă, fructele de cacao, erau folosite ca monede de schimb. Apoi, în 1519, Hernando Cortez, a aflat că Montezuma - conducătorul aztecilor, avea obiceiul să bea o băutură preparată din semințe de cacao de 50 de ori pe zi, care se numea „chocolatl”. Mai tîrziu, spaniolii au adăugat trestie de zahăr și i-au îmbogățit aroma cu ajutorul vaniliei și scorțisoarei și au descoperit că băutura e mai gustoasă în stare fierbinte.

                               

     Spaniolii au ținut această băutură în taină aproape un secol (100 ani), dar călugării au fost cei care au scos-o la iveală. Imediat după aceasta, Curtea Regală din Franța și Marea Britanie au apreciat-o, devenind un preparat exotic, și totuși foarte gustos.
     În anul 1847, s-a produs solidifierea ciocolatei, ca mai apoi, în 1849, suedezul Daniel Peter, a avut ideea de a-i adăuga un ingredient nou: lapte.

     În prezent, ciocolata cu lapte este cel mai căutat sortiment, cea neagră fiind mai puțin apreciată, deși are mai multe beneficii pentru sănătate. De exemplu, ciocolata:
- previne bolile inimii
- previne cancerul
- îmbunătășește musculatura
- influențează (pozitiv) sistemul circulator
- îmbunătățește funcțiile mentale
- elimină sentimentele negative
     Totuși, consumul excesiv de cioolată, poate duce la obezitate sau apariția diabetului zaharat...
     Astfel, în fiecare an, pe 11 iulie, se sărbătorește Ziua Mondială a Ciocolatei, atunci cînd fiecare își împlinește pofta cu o porție mare de ciocolată!

Muzica - Moft sau Necesitate ?

     De data asta, m-am gândit să scriu pe blogul meu despre ceea ce văd, sau mai degrabă aud în fiecare zi: pe stradă, la școală, în transportul public, magazine ș.a.m.d. Vorbesc despre muzică, cea pe care o ascultăm, vrem nu vrem, în fiece zi, oriunde ne-am afla. Și de multe ori mă întreb oare de ce există? Ca mai apoi să-mi dau seama că fără de ea, nu ar fi viață...Greșesc. Poate ar fi, poate că chiar ar exista, dar totuși nu ar fi așa.Ca să mă înțelegeți, am văzut-o asemeni unui film alb-negru, fără culori, parcă cu oameni fericiți, și totuși nu prea. Am văzut-o de parcă cineva le-ar fi răpit o comoară și i-ar fi lăsat orbi, cu inima înghețată și foarte triști. Și aș zice totuși că am imaginația prea bogată, sau nu? 

     Cu toate acestea pot confirma faptul că toate melodiile sunt parte din viața noastră, fie ele frumoase, sau nu prea, vesele sau melancolice. Aici ajung și la cea mai mare problemă, cea cu gusturile...Știți bine că există muzică country, disco, etno, funk, hip hop, jazz, pop, ușoară și multe altele. Mai exact spun că aceasta se împarte în mai multe genuri, fiecare avînd originea sa. Dar asta nu contează în contextul în care un grup de oameni e nevoit sa asculte un singur gen, care poate fi pe placul a cîtorva, a unului singur, sau poate chiar a nimănui. M-am confruntat și eu cu o astfel de problemă, evident nu o singură dată. Și mereu mă întrebam, oare de ce oamenii sunt atît de capricioși, nu că eu n-aș fi. De aceea, cred eu, s-au inventat căștile, care le sar în ajutor celor care preferă să-și asculte muzica preferată de unii singuri. Dar iată că și aici a apărut o problemă, știți voi care. Cea care pune sănătatea în pericol. Spun despre faptul că unii uită că audiența în exces, dacă pot să zic așa, nu e recomandată. Atît maturii, dar mai ales tinerii, ascultă muzică prin căști, pot spune că și toată ziua, căci am întîlnit și astfel de cazuri, ceea ce nu e bine. Această acțiune stă la baza afecțiunilor urechilor, care nefiind tratate la timp, progresează în boli destul de grave. Nu vreau să vorbesc prea mult pe acest subiect, nici nu am plăcerea. Am vrut doar să-l menționez în linii generale, căci despre el se poate vorbi foarte mult. Și totuși mă întreb, muzica e un moft, sau poate chiar o necesitate? Din nou, fiecare cu părerea sa. Cu toate acestea, eu cred că e necesară, e o nevoie, o trebuință, aș spune chiar ceva inevitabil. În ciuda celor spuse, la final vă zic doar: „Nu abuzați de ea” ;)  O seara frumoasă!

P.S. - Nu știu ce muzică preferați, așa că nu postez nimic mai jos!

Daunele Fumatului

     Viața noastră este cel mai de preț dar care ne-a fost oferit de către Dumnezeu și părinți. Viața este o aventură, plină de pericole, dar totuși frumoasă.
   Se spune că aceasta nu are limite, cu excepția celor pe care ți le impui singur, cum ar fi „fumatul” – ocupația extrem de dăunătoare, dar și necuviincioasă valabilă atît pentru cei maturi, cît și pentru adoleșcenți. Din resursele informaționale, aflăm că fumatul este acțiunea de a aspira și a trage fumul de tutun din țigară sau pipă, acțiune denumită

regional și „a bea tutun”sau „a duhăni”. Aș vrea să menționez că fumatul crește numărul celulelor inflamatorii prin mecanisme distincte, mai exact, țigara mărește potențialul de a ne îmbolnăvi de diverse tumori, sau chiar de a deceda. Cele mai frecvente boli sunt: bronșita, emfizeul pulmonar, ateroscleroza, cefaleea, halena sau cancerul. Toate acestea provoacă scăderea fluxului sangvin cerebral, un miros neplăcut, tusă cronică dar și carierea dinților. Riscurile fumatului mai includ evident boli ale plămînilor și a inimii. Aș vrea să atenționez că fumatul devinde tot mai frecvent în rîndul adoleșcenților, care nu sunt informați despre pericolele la care se supun și despre faptul că această acțiune îi poate ucide. În primul rînd, țigările duc la apariția ridurilor la o vîrstă fragedă, tenul avînd un aspect îngălbenit, iar dinții fiind cariați. De asemenea, fumatul duce la consecințe grave pe viior, conținutul unei țigări constituind: 43 substanțe chimice care dezvoltă celulele cancerigene. Dar în afară de toate acestea, colegii sau prietenii celui care fumează, sunt expuși foarte mult și ei diferitor boli, fumul de țigară conținînd nicotină, arsenic, radon, fenol, benzen, monoxid de carbon și multe alte substanțe chimice. Respectiv, ar fi bine să ne străduim să nu fim în contact cu persoanele ce consumă tutun, în cazul în care ne prețuim viața și sănătatea. Și pentru că „țigările sunt la modă” (cum zic acum unii adoleșcenți – numărul lor fiind în creștere), și pentru că tot mai mulți oameni fumează, pe data de 31 mai, este sărbătorită Ziua Mondială fără Tutun, în care se are la bază inițiativa de a atrage atenția pericolului utilizării tutunului, nu numai fumătorilor.
     La încheiere, aș vrea să îndemn toți fumătorii, mai ales copiii, pe care îi așteaptă un viitor, dar și maturii, să înlocuiască țigara cu un măr – un simplu fruct, dar mult mai sănătos. STOP Fumatului! Viața Are Prioritate!

Lenea

     După cum bine știm, unul dintre cele mai mari vicii ai oamenilor, dar mai ales ai copiilor, asemeni unui parazit din lăcașul minții care ne împinge spre o viață nereușită, este lenea. Unul dintre paradoxurile lenei este să te scoli mai devreme, ca să ai mai mult timp de stat degeaba, iar din cauza asta leneșii au „avantajul” de a fi găsiți odihniți de către moarte, căci mulți învățați spuneau: „Să-ți fie rușine dacă ai ajuns un suflet obosit, într-un corp încă plin de vigoare”. Și pot spune că lenevia e un teren pe care se nasc și cresc toate viciile și toate mizeriile, văzute și nevăzute. Pentru că lenevia, e ca și rugina, roade viața mai mult decît munca. Anume din cauza ei, omul nu e om, uscîndu-se de atîta lene și trîndăvie...degradăm. Și asta se întîmplă inconștient, chiar dacă sesizăm mărețul nostru viciu. De aceea o cimilitură din bătrîni spunea „Mai rea ca moartea este trîndăvia rușinoasă”. Și în pofida vorbelor unor adoleșcenți care spun că miezul verii este vremea cînd lenea devine respectabilă, pot afirma că anume din acest cusur, defect sau neajuns al omenirii, viața e astfel, păienjenită de greutăți și suferințe care ne frîng inima și sufletul!

Cine nu-și cunoaște trecutul, n-are viitor !

Oare ce este istoria? În anumiți termeni, aș spune studiile faptelor și al evenimenelor trecutului, este o relatare și o construcție a unei imagini care încearcă să facă perceptibile timpurile care s-au scurs...
     Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii învățau cu băgare de seamă, despre strămoșii și trecutul lor, atunci cînd luptele și războaiele erau la ordinea zilei și atunci cînd lumea murea în strigăte ce le ocoleau casele. Căci se lupta pentru dreptate și patria ce-i „găzduia”, oferindu-le bogății și priveliști într-adevăr frumoase. Pe acele timpuri grele, fiece domnitor lupta împreună cu poporul său pentru păstrarea pămînturilor pe care lucrate cu sînge și sudoare, luptau pentru dreptate și pentru bucata de pîine, ce o cîștigau prin osîndă și chin. În general, despre asta ni se vorbește în sutele de texte documentare, poezii sau romane cu caracter istoric, cum ar fi „Neamul Șoimăreștilor” de Sadoveanu, atunci cînd Tomșa și Șoimaru se luptau cu oastea pentru a-și păstra ceea ce strămoșii le-au lăsat drept cea mai scumpă avere – pămînturile și patria. Fiecare elev, fiecare cetățean și om al unei țări, e dator față de locul natal, dar și față de toți cei ce s-au luptat cu durere și strădanie pentru țară, să-i cunoască, să afle și să strudieze evenimentele ce au avut drept consecință redobîndirea tronului, a unor pămînturi sau o simplă victorie. Căci asta e istoria – libertate, putere, război, suferință și biruință. Drept urmare, fiecare din noi trebuie să-și cunoască istoria, pentru că ea este asemeni unui martor care confirmă trecerea timpului, cea care iluminează realitatea, care vitalizează memoria și care ne oferă călăuzire în viață, zi de zi.
     În concluzie, nu aș putea menționa decît un citat de a lui Grigore Vieru, care spune că „Cine nu și-a scris istoria cu sîngele, acela sau n-a avut-o nicicînd, sau crede că poate trăi pe contul istoriei altora”. Deci, pot spune ferm că „Cine nu-și cunoaște trecutul, n-are viitor” !

Ce e Iubirea ?

...Iubirea e acea dorință de a da ceea ce este al tău altuia, și de a simți fericirea acestuia ca și cum ar fi a ta... Iubirea este ca un zîmbet, niciodată nu are valoare dacă n-o dăruiești, este un lucru simplu și profund, este un fapt de viață, nu o iluzie. Iubirea îi arată omului cum ar trebui el să fie. Cînd iubești, descoperi în tine o nebănuită bogăție de tandrețe și duioșie și nici nu-ți vine să crezi că ești în stare de o astfel de dragoste. Iubirea nu întreabă: Cît trebuie să fac?, ci Ce trebuie să fac?... În general vorbind, este mult mai ușor să iubești toată omenirea decît pe vecinul de alături, pentru că iubirea este pentru oameni și zei o măreață și minunată divinitate. Iubirea este o stofă a naturii, brodată de imaginație. Căci omul are nevoie de dragoste... Viața fără duioșie și fără iubire nu e decît un mecanism uscat, scîrțîitor și sfîșietor. Dacă ne-ar părăsi, Pămîntul ar ajunge neroditor, viețuitoarele vrăjmașe între ele, soarele foc vătămător, iar lumea jale, spaimă și distrugere universală. Fiind că secretul dragostei nu constă în a fi mereu îndrăgostit, ci în a iubi și a fi iubit !

Citește...

Citeşte. Numai citind mereu creierul tău va deveni un laborator nesfîrşit de idei şi imagini...Căci o carte e ca o grădină pe care o duci în buzunar iar a sta desculț e mai rău a sta fără carte.Pentru că nu toți cei care citesc devin lideri. Însă toți liderii citesc.Și pentru că când întâlnești un om cu o personalitate deosebită ar trebui să-l întrebi ce cărți citește...Cartea este precum o oglindă: dacă se privește în ea un măgar, n-are cum să vadă un apostol.Unele ,ar trebui gustate, altele devorate, însă doar câteva ar trebui mestecate și digerate pe îndelete.Se zice ca in cărți există mai multe comori decât în toate cufărele piraților de pe Insula Comorii, deoarece cartea este cea mai bună armă împotriva intoleranței și ignoranței ,deoarece cartea e o vesnicie intr-un sicriu de hîrtie...Pentru că VIAȚA e o CARTE, iar noi o filă din ea...Citește!

15 Citate care mă fașcinează

Sunt o fire căreia îi plac cuvintele și gîndurile înșirate pe hîrtie într-un stil mai special, mai exact îmi plac „citatele”. Am început să le folosesc din ce în ce mai des, asta pentru că au farmecul lor aparte în ceea ce privește semnificația lor...Prin urmare, am găsit 15, cele mai frumoase citate,care cred eu, o să vă placă și vouă, și care într-o zi o sa vă inspire.

1. „Nu frumusețea ne face să iubim, ci iubirea ne face să vedem frumusețea.” (Lev Tolstoi)

2. „Numai iubirea ne unește cu noi înșine.” (Albert Camus)

3. „Nu există pustiu, există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim!” (Octavian Paler)

4. „Mama este începutul tuturor începuturilor.” (Grigore Vieru)

5. „Diferența dintre școală și viață? La școala ți se dă o lecție, apoi un test. În viață ți se dă un test, care te învață o lecție.” (Tom Bodett)

6. „Timpul vindecă răni, dar ucide speranțe!” (Vescan)

7. „For beautiful eyes, look fot the good in others, for beautiful lips, speak only words of kidness; and for poise, walk with the knowledge, that you are never alone!” (Audrey Hepburn)

8. „Fii devotat lucrurilor mărunte, căci în ele stă puterea ta.” (Maica Tereza)

9. „În viață pierdem ani, iar la moarte cerșim clipe.” (Nicolae Iorga)

10. „Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.” (Mahatma Gandhi)

11. „Eșecul e pur și simplu șansa de a încerca din nou, de data asta cu mai multă       inteligență.” (Henry Ford)

12. „Ca să fii respectat, începe prin a te respecta tu însuți.” (Tudor Arghezi)

13. „Oamenii au inventat respectul ca să ascundă locul gol, unde trebuia să fie iubirea.” (Lev Tolstoi)

14. „Nimic nu e imposibil pentru un suflet ambițios!” (John Heywood)

15. „Cea mai frumoasă fată mi se pare fata care nu-și dă seama că e frumoasă, iar cînd află, nu crede.” (Teodor Burnar)